Angajatorilor le e destul de ușor să încalce legea atunci când angajații nu-și cunosc drepturile. Adesea, sunt prezentate acestora, pe fondul unor nevoi stringente de angajare, situații care sunt departe de prevederile legale. Aici putem aminti și situația contractelor pe perioadă determinată, atunci când angajaților li se promit prelungiri peste prelungiri sau când angajatorii preferă să încheie astfel de contracte pentru că le servesc mai bine activității și riscurilor asumate, deși legea nici nu le permite să le încheie astfel. De pildă, le preferă pentru că consideră că se pot „lepăda” mai ușor de angajați.

Contractul de muncă pe perioadă determinată este o excepție în cadrul legislației muncii: regula este că relațiile de muncă se încheie pe perioadă nedeterminată. Tocmai pentru a nu se ajunge la situații de evitare a încheierii unor contracte pe perioadă nedeterminată, legiuitorul a decis să impună anumite limite firmelor în privința încheierii mai multor contracte pe perioadă determinată cu aceeași persoană.

Pe scurt, între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult trei contracte individuale de muncă pe durată determinată, potrivit Codului muncii. Un astfel de contract nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni, iar contractele succesive nu pot avea o durată mai mare de 12 luni.

Detaliem, mai jos, aspectele pe care un tânăr angajat cu contract de muncă pe durată determinată e bine să le cunoască:

1. Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult trei contracte individuale de muncă pe durată determinată.

2. Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de trei luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive.

3. Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni.

4. În cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular.

5. Salariatul încadrat cu contract individual de muncă pe durată determinată poate fi supus unei perioade de probă, care nu va depăși:

  • 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;
  • 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 și 6 luni;
  • 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni;
  • 45 de zile lucrătoare în cazul salariaților încadrați în funcții de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.

6. Prevederile din Codul muncii care reglementează concedierile colective nu se aplică în cazul contractelor individuale de muncă încheiate pe durată determinată, cu excepția cazurilor în care aceste concedieri au loc înainte de data expirării contractelor.

7. Angajatorii sunt obligați să informeze salariații angajați cu contract individual de muncă pe durată determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante, corespunzătoare pregătirii lor profesionale, și să le asigure accesul la aceste locuri de muncă în condiții egale cu cele ale salariaților angajați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Această informare se face printr-un anunț afișat la sediul angajatorului.

8. În privința condițiilor de muncă și de angajare, salariații cu contract individual de muncă pe perioadă determinată nu vor fi tratați mai puțin favorabil decât salariații permanenți comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de muncă. Cu alte cuvinte, lucrătorii care au contracte de muncă pe perioadă determinată se bucură de aceleași drepturi și au aceleași obligații pe care le au și lucrătorii încadrați pe perioadă nedeterminată.

9. Contractul individual de muncă pe perioadă determinată poate fi cu normă întreagă sau cu timp parțial.

10. După expirarea perioadei pentru care a fost încheiat contractul de muncă, părțile pot, de comun acord și în situațiile prevăzute de lege, fie să prelungească valabilitatea acestuia, fie să-l transforme într-un contract individual de muncă  pe durată nedeterminată.  

0 Shares:
Te-ar mai putea interesa