Angela Roșca, Taxhouse: Fără să riști ceva, nu poți începe și, mai ales, nu poți continua în antreprenoriat

Frica de eșec în antreprenoriat există, iar statistica arată că nu e nejustificată, spune Angela Roșca, specialist cu mai mult de 25 de ani de experiență în consultanță fiscală, partener fondator la Taxhouse. Iar dacă vrei să pornești pe propriul drum, continuă ea, trebuie să fii dispus să pui la bătaie, la un moment dat, siguranța salariului, economiile, nopțile liniștite și altele asemenea. În opinia Angelei, decizia a înființare a propriului business ar trebui să vină după acumularea de experiență ca angajat – poziție din care poți învăța concret aspectele cheie ale unei afaceri, departamentele principale și rolul fiecăruia, cum se creează valoarea și profitul și nu numai. Asta nu elimină total riscurile, arată Angela, însă ele merită asumate pentru satisfacția de a crea o companie valoroasă atât pentru clienți și echipa ta, cât și pentru tine însuți. Pe scurt, Angela consideră că un tânăr cu o mică doză de inconștiență, dar foarte bine pregătit tehnic și care poate strânge lângă el profesioniști are toate șansele ca, în timp, să devină un antreprenor de succes.

Dacă ar fi să te pui în pantofii unui tânăr absolvent și să aplici, acum, pentru un job la compania la care lucrezi astăzi, pe ce ai pune accent atunci când ai o discuție față în față cu cineva care e responsabil de recrutarea ta? Pe tine ce te-ar impresiona la un candidat in interviul de angajare?

Experiența de lucru ca specialist in-house într-o companie și experiența din consultanță sunt complet diferite. Eu am încercat ambele variante în primii ani de muncă după absolvirea facultății și am considerat că mi se potrivește mai bine consultanța, pentru că e mai dinamică, cu mai puțină rutină și mai multe necunoscute de rezolvat zilnic, de aici rata de învățare mai mare și progresia vizibilă în carieră.

Cred că tinerii au foarte multe opțiuni profesionale în prezent, iar asta le poate face alegerea dificilă, mai ales dacă le e teamă să nu rateze o anumită oportunitate. Însă și fuga dintr-un loc în altul doar pentru a acumula cât mai multe experiențe profesionale poate fi istovitoare și nu aduce beneficii pe termen lung.

Eu le recomand tinerilor să încerce să se cunoască pe sine înainte de a se angaja – să-și pună întrebările cheie despre tipul de muncă ce le-ar da satisfacție (mai multă sau mai puțină rutină, teorie vs. practică, muncă de birou vs. muncă în afară biroului, muncă individuală sau muncă în echipă, front-office vs. back-office etc.), să afle “cu ce se mănâncă” anumite meserii și cum este, efectiv, viața într-o anumită companie.

Varianta de a-ți deschide propria afacere poate fi o opțiune, însă mi se pare mai potrivită după ce ai căpătat experiență într-o firmă, ca angajat, ai văzut aspectele cheie într-o afacere, departamentele principale și ce face fiecare, cum se creează valoarea și profitul.

Angela Roșca, despre cum ar trebui pregătit momentul startului în propriul business

Eu am experimentat acest model de antreprenoriat în același domeniu în care am învățat anterior secretele meseriei timp de 10 ani. Firește, dacă ai o idee genială care răspunde unei nevoi a pieței neacoperită de nimeni, care nu poate aștepta și, în același timp, ai finanțare, poți încerca să îți deschizi propria afacere imediat după studii, de ce nu?

Dacă ar fi să ai iar 18 -20 ani, ți-ai planifica altfel studiile academice? Ai urma aceeași facultate sau ai alege alta? Ai urma, în paralel, și alte studii care să te ajute să-ți diversifici cunoștințele? Ai lucra în alte locuri, în facultate?

Nu aș schimba alegerile pe care le-am făcut în privința studiilor la 18-20 și mai apoi la 28-30 de ani, Ele m-au definit și m-au ajutat să fiu persoana care sunt astăzi. Fiecare facem alegeri pe baza opțiunilor pe masă în acele momente – momentul, locul, țara, posibilitățile financiare, implicarea familiei etc. Nu regret alegerile și nici greșelile din care am avut ce învăța. Dacă aș relua încă o dată viața de la 18-20 de ani, aș alege să urmez același tip de studii (Relații Internaționale). Probabil într-o altă universitate din Europa, însă aș păstra domeniul. 

Nu aș schimba nici faptul că am ales să fac un MBA la câțiva ani după ce lucrasem deja în două mari companii și căpătasem experiență de muncă, însă probabil aș alege un MBA de prestigiu din Europa sau SUA. M-aș mai putea gândi să diversific și să fac și o facultate în domeniul dreptului, ca să am încă o perspectivă asupra domeniului în care am ales să lucrez. Am lucrat în facultate în anumite proiecte și cred că aș face aceeași alegere.

Procentul antreprenorilor care eșuează în primii ani de viață ai afacerilor lor e foarte mare. Merită antreprenoriatul să-ți asumi riscurile, eforturile și piedicile pe care le întâlnești în drum? Există anumite riscuri specifice atunci când ai propriul tău business de consultanță față de alte domenii de activitate?

Frica de eșec în antreprenoriat este reală și este bazată pe statistică. Însă fără să riști ceva, nu poți începe și, mai ales, nu poți continua în antreprenoriat – trebuie să fii dispus să riști la un moment dat siguranța salariului, economiile, reputația, poziția managerială, nopțile liniștite, timpul cu copilul tău sau altele asemenea. 

Uneori, e nevoie de o doză mică de inconștiență, însă nu e suficientă – ea trebuie cuplată cu siguranța că știi ce faci tehnic, că deservești o piață, că ai clienți, că poți forma o echipă, că ai de la ce porni și că poți trăi o vreme din economii, până când firma devine comercial viabilă. 

Angela Roșca, despre combinația care poate asigura succesul în afaceri

Eu cred că merită să îți asumi riscurile în antreprenoriat dacă obții o satisfacție mai mare și, după un termen rezonabil de timp, reușești să creezi o companie care să producă valoare pentru clienți, pentru echipă și pentru tine. Altfel, un rol de management sau de intraprenoriat îți poate da la rândul său o bună satisfacție profesională.

Firește, există riscuri în business-ul de consultanță. Ele sunt legate de pregătirea tehnică continuă, de atragerea unei echipe valoroase cu capacitați tehnice complementare, de riscul reputațional (nu îți poți permite să greșești și asta te definește), de a rămâne relevant și la curent cu tot ce este nou în domeniul tău de consultanță, de a fi implicat în proiecte complexe, de a sta ancorat într-o formulă de colaborare internațională etc..

Îți poți aduce aminte despre primul moment în care ai avut de-a face cu un client nemulțumit? Cum ai abordat situația?

Am avut parte de mulți clienți mulțumiți, însă da, îmi amintesc și primele experiențe cu nemulțumiri ale unor firme de stat care colaborau cu clienții mei la sfârșitul anilor ’90.  Clienții erau străini și nu știau pe cine să creadă – pe colaboratorii lor din firmele românești sau pe noi, consultanții fiscali români. Nu era simplu să explic legislația fiscală românească – neclară și fără precedente – atât clienților străini, cât și directorilor financiari ai firmelor românești.

Și nu era simplu să explic nici legislația internațională (de exemplu, tratate de evitare a dublei impuneri) unor directori români care nu erau deloc în temă cu subiectul și preferau sfaturile contabililor lor sau întrebările puse direct Ministerului de Finanțe. Însă tocmai această continuă muncă de explicare și convingere era interesantă până la urmă, iar satisfacția era mare când reușeam să lămuresc spețe dificile și să-mi văd, în final, clienții mulțumiți.

Care sunt cele mai importante calități pe care le cauți la oamenii pe care îi angajezi în compania ta? Ce te impresionează cel mai mult la un candidat în interviul de angajare?

Îmi plac oamenii pasionați de ceea ce fac sau studiază și care arată entuziasm când vorbesc despre asta. 

Îmi plac tinerii care învață mai degrabă ca să înțeleagă decât ca să treacă un examen și nu redau ce au învățat pe un subiect ca și cum ar recita o poezie. 

Îmi plac oamenii onești, care își dau seama ce știu și ce nu, care își cunosc limitele și încerc să înțeleg dacă sunt dispuși să și le depășească.

Îmi place când întâlnesc oameni bine pregătiți tehnic, însă vreau să deslușesc și valorile în care au crescut. Totodată, mă străduiesc să îi evaluez prin lentila de consultant – îi văd în fața unui client sau nu? Îi văd “săpând” în legislație până găsesc răspunsul la o întrebare tehnică complexă sau nu?

Apreciez cel mai mult capacitatea de a gândi critic și de a se adapta la context.

Dacă ai avea de ales dintre mai mulți absolvenți care aplică pentru un job, ai alege pe cei cu note foarte mari, pe toata perioada studiilor, fără sa fi lucrat undeva până atunci sau pe cei care au lucrat și în alte locuri, chiar dacă notele lor nu sunt extraordinare? De ce?

Nu am o idee predefinită despre absolvenții care au avut note foarte mari sau nu. Nu îi caut însă nici pe cei cu cele mai mici note. Dar nu prea mai am încredere în sistemul de notare din universitățile românești, am văzut că, din păcate, se dau foarte ușor note mari și sunt prea mulți absolvenți care învață mecanic și uită tot ce au învățat în primii ani până la finalul facultății. Încerc să selectez pe baza evaluării tehnice pe care o fac în interviu mai degrabă decât pe baza unei note maxime la o materie importantă pentru meseria de consultant fiscal.

Uneori o experiență de muncă anterioară e utilă și ii pune pe candidați într-o poziție mai dezinvoltă în fața întrebărilor de interviu, însă nu reprezintă întotdeauna garanția succesului. Un absolvent care s-a preocupat intens de școală și a și rămas cu anumite cunoștințe esențiale din facultate poate fi foarte apreciat.

Angela Roșca, despre evaluarea candidaților cu sau fără experiență de muncă

Ce lucruri știi acum și crezi că te-ar fi ajutat dacă le-ai fi aflat sau ți le-ar fi spus cineva când abia intrai în această profesie?

Meseria de consultant fiscal este o meserie în care trebuie să înveți continuu. Nu poți lăsa niciodată garda jos dacă vrei să fii bun și să nu te simți impostor. Mi-ar fi fost util să știu că, dincolo de a fi bun tehnic pe legislație, meseria de consultant fiscal îți oferă prilejul și te solicită să te dezvolți pe multe alte planuri – comercial/vânzări, financiar, marketing, vorbit în public, lucrul cu oamenii, dialog cu autoritățile etc..

Ce crezi că te pregătește cel mai bine pentru a fi consultant și a avea propria afacere de consultanță?

Să lucrezi în domeniul respectiv mai mulți ani, să fii bun tehnic, să ai o doză mare de reziliență și răbdare, să îți placă să lucrezi în același timp singur dar și în echipă, să nu îți pierzi entuziasmul ușor și să ai spirit comercial, orientat spre clienți.

Dacă ar fi să definești abilitatea cea mai importantă care te-a ajutat să treci peste momentele grele din carieră, care ar fi aceea? 

Reziliența. Nu mă dau bătută și nu-mi piere ușor entuziasmul.

---

• Angela Roșca este partener fondator al Taxhouse și face parte din Consiliul de Administrație al Taxand la nivel global.
• Experiența Angelei în consultanță fiscală locală și internațională este de +25 de ani la Taxhouse și la firme globale de consultanță.
• De asemenea, Angela are experiență în finanțe-contabilitate în domeniul industriei, acumulată în timpul activității desfășurate la o firmă globală de bunuri de larg consum.
• Angela este licențiată a Facultății de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice din București (1996) și a programului de MBA al Institutului de Afaceri și Administrare Publică a Universității Washington, Seattle, SUA (2001).