Silvana Ivan are peste 20 de ani de experiență în avocatură și le recomandă celor la început de drum să-și cultive încrederea în propriile forțe, dar să aibă și așteptări realiste atât față de ceea ce înseamnă efortul și seriozitatea în această profesie, cât și vizavi de timpul liber și de câștigurile pe care aceasta le va aduce la început. Înainte de un interviu, spune Silvana, un tânăr ar trebui să încerce singur să-și răspundă la întrebarea „ce calități ar trebui să aibă un avocat bun”, dar și să caute să afle mai multe despre locul de muncă unde ar vrea să lucreze, despre echipă și valorile firmei – numai așa poate intui, încă de la început, care ar fi „compatibilitatea” între el și compania respectivă de avocatură.

Carte de vizită

Nume:Silvana Ivan
Funcție:Avocat Asociat
Arie de practică:Piețe de capital, Drept
societar & comercial
Companie:Țuca Zbârcea & Asociații
Experiență: 20+ ani

Dacă ar fi să te pui în pantofii unui tânăr absolvent și să aplici, acum, pentru un job la compania la care lucrezi astăzi, pe ce ai pune accent atunci când ai o discuție față în față cu cineva care e responsabil de recrutarea ta? Pe tine ce te-ar impresiona la un candidat in interviul de angajare?

Din perspectiva mea, dar fără a pretinde că am încălțat perfect pantofii unui tânăr absolvent din ziua de azi, cred că accentul ar trebui să cadă în primul rând pe următoarele două întrebări: 1. Ce calități trebuie să aibă un avocat bun în viziunea dvs.? și 2. Cum se prezintă cultura organizațională a firmei dvs.?

În cazul primei întrebări, tânărul candidat și-ar valida astfel propriile păreri legate de așteptările angajatorului ori cu privire la ceea ce înseamnă un avocat bun, astfel încât să poată evidenția în fața recrutorului faptul că deține, în tot sau în parte, calitățile necesare rolului respectiv. Desigur, aceste calități trebuie cultivate și deținute în mod autentic, pentru că discrepanțele dintre „poza” de la interviu și realitate se văd ușor, în 3 – 6 luni de la angajare.

În general, ceea ce caută firmele de avocatură și totodată ceea ce apreciază într-un tânăr candidat sunt următoarele:

  • Cunoașterea materiilor si principiilor juridice de bază, capacitatea de a face conexiunile corecte și de a aplica la spețe concrete cunoștințele teoretice; de obicei, acestea sunt verificate prealabil în cadrul unui test scris, dar pot fi verificate și în cursul interviului;
  • Inteligență, capacitate de analiză în profunzime a unei problematici și atenție la detalii (utile în munca de cercetare juridică și în identificarea riscurilor, dar și a soluțiilor), combinate cu capacitatea de sinteză și iuțimea gândirii (utile mai ales în cadrul litigiilor și negocierilor);
  • Creativitate și flexibilitate a gândirii; de multe ori, soluțiile se pot găsi printr-o schimbare inovatoare a paradigmei sau a aspectelor pe care s-ar pune accent în mod uzual;
  • Dedicare pentru profesie și disponibilitate; într-un fel, avocatul este un „medic” pentru problemele juridice ale clientului; trebuie să fie disponibil oricând acestea survin și pregătit să poată acorda asistență și cu short notice, să acomodeze orice termene strânse impuse de natura speței (ex: investigații, accidente), de prevederile legale, de strategia de afaceri ș.a.m.d.;
  • Capacitatea de a comunica ușor, cu claritate și cu putere de convingere atât în cadrul echipei sale, cât și în relația cu clientul, partenerii de negocieri ai acestuia, respectiv cu instanțele și autoritățile publice;
  • Respect pentru reguli și autoritate; în avocatură, „arta” profesiei se poate manifesta într-un cadru reglementat, de care avocatul trebuie să țină cont în permanență: cadrul juridic aplicabil unei spețe, termene limită, competențele entităților implicate, punctul de la care o conduită implică riscuri etc; similar, avocatul trebuie să înțeleagă și să se conformeze regulilor interne ale firmei în care lucrează (program, regulament intern, colaborare cu colegii, subordonare ierarhică etc);
  • Empatie și cunoașterea mecanismelor psihologiei umane; munca de avocat este, în primul rând, o profesie cu și despre oameni, despre nevoile, problemele și sensibilitățile unor persoane fizice; funcțiile, firmele, instituțiile etc sunt ficțiuni juridice, interfețe sociale care, de fiecare dată, au în spate oameni.

În ceea ce privește a doua întrebare, răspunsurile primite de candidat l-ar ajuta să dobândească o mai bună înțelegere a culturii organizaționale a firmei din care va face parte și, astfel, să cântărească în ce măsură personalitatea și valorile sale sunt compatibile cu cele ale firmei. Proverbul românesc „cine se aseamănă se adună” se aplică inclusiv la locul de muncă. Astfel, inerent, echipa de conducere a oricărei firme va imprima un anumit „tipar” al avocatului cu care aceștia se consideră compatibili pe plan profesional, al valorilor, al colaborării și comunicării, și va căuta să fie selectate persoane din această categorie, pentru a se putea asigura coeziunea echipei. Așadar, este recomandabil ca orice candidat să facă un research cu privire la firma la care candidează, pentru a înțelege care este imaginea și abordarea pe care acesta o promovează în piață și, în general, vibe-ul pe care îl inspiră și dacă se simte compatibil cu acestea. Fiecărui om îi este potrivit un anumit tip de colectiv/loc de muncă, și este cel mai bine ca „triajul” să se facă natural, din faze incipiente.

Dacă ai avea de ales dintre mai mulți absolvenți care aplică pentru un job, ai alege pe cei cu note foarte mari, pe toata perioada studiilor, fără sa fi lucrat undeva până atunci sau pe cei care au lucrat și în alte locuri, chiar dacă notele lor nu sunt extraordinare? De ce?

Experiența practică acumulată prin internship-uri sau lucru part-time eventual în timpul facultății este relevantă pentru că poate ajuta candidatul să determine dacă, din tot evantaiul de profesii, care include și magistratura, notariatul, profesia de jurisconsult, de cadru didactic etc., avocatura i se potrivește sau nu. Îl poate ajuta să determine și ce domeniu al avocaturii îl atrage și care sunt așteptările angajatorului în aria respectivă.

Pe de altă parte, din punctul meu de vedere, la un junior, această experiență practică nu prea este relevantă în evaluarea capacității/potențialului unui candidat (căci, la acest nivel, vorbim în primul rând de un potențial); dacă juniorul este compatibil cu cerințele firmei, acesta va învăța oricum rapid „mersul lucrurilor” și cerințele de bază (inclusiv prin programele de training intern care se aplică juniorilor). Ca atare, pentru mine, notele din timpul facultății (care arată seriozitate, dedicare și cunoștințe temeinice) sunt mult mai relevante decât practica anterioară atunci când evaluez un absolvent.

Totodată, notele mari nu sunt o cale sigură spre angajare. În cadrul unui interviu, candidatul trebuie să dovedească și o mare parte din calitățile enumerate la punctul de mai sus; în plus, este punctată implicarea/rezultatele candidatului în activități extra-curriculare relevante (ex: procese simulate, concursuri de debate, activitate publicistică, implicare în organizații studențești) deoarece acestea vorbesc despre deschiderea candidatului, despre pasiunea lui pentru profesie, despre capacitatea de a face extra-efort în a atinge un scop.

Care consideri că sunt minusurile cele mai importante cu care ies din facultate absolvenții de drept din zilele noastre și ce sfaturi sau recomandări ai avea pentru depășirea lor?

Cred că problema cea mai serioasă este că au așteptări nerealiste legate de efortul și seriozitatea implicate de profesia de avocat vs. timp liber, precum și de nivelul onorariului unui junior. Și aici, facultatea nu are nicio vină, aș zice că sursa problemei ține de aspecte cultural-sociale, despre aceste fast-life și instant gratification din zilele noastre, precum și de portretizarea glossy a meseriei de avocat din filmele hollywoodiene (unde se prezintă doar succesul, statusul și spectaculosul profesiei, nu însă și munca, stresul, răspunderea, nopțile la birou din spatele unor rezultate notabile).

Uneori am mai remarcat, însă nu vreau să generalizez, și o oarecare lipsă a pregătirii în retorică și comunicare verbală și în scris (esențiale pentru un avocat) sau de formare în negocieri și conduită aferentă avocaturii de business; insuficiente cunoștințe de contabilitate și fiscalitate (un avocat de business trebuie să cunoască și să ia în calcul și asemenea aspecte); lipsa unei perspective de drept comparat în materiile de bază (foarte utilă în tranzacțiile transfrontaliere, din ce în ce mai frecvente în contextul actual)

Din acest punct de vedere, sfatul meu pentru tinerii studenți și viitori absolvenți este să urmeze cursuri și seminarii de pregătire, chiar în afara curriculei universitare, prin care să-și șlefuiască aptitudini și competențe și să-și desăvârșească cunoștințele.

Când ești la început te drum, poți să te pierzi în marea de avocați ai unei firme, astfel că trebuie să știi cum să te diferențiezi, să îți punctezi reușitele, extra-efortul, soluțiile creative.


Silvana Ivan, despre importanța marketingului personal al tinerilor avocați

Ce lucruri știi acum și crezi că te-ar fi ajutat dacă le-ai fi aflat sau ți le-ar fi spus cineva când abia intrai în această profesie?

M-ar fi ajutat să mi se spună că felul în care îmi valorific/marketez efortul și realizările profesionale este foarte important. Când ești la început de drum, poți să te pierzi în marea de avocați ai unei firme, astfel că trebuie să știi cum să te diferențiezi, să îți punctezi reușitele, extra-efortul, soluțiile creative.

De asemenea, mi-ar fi fost util să mi se reamintească să nu uit să mă bucur de frumusețea profesiei; am fost un avocat junior dedicat și muncitor dar, aș zice acum, cumva speriat și copleșit de complexitatea și cantitatea muncii ca să pot să mai vad și imaginea „de sus” a peisajului, să pot să și enjoy the ride. Relaxarea, perspectiva au venit la mine după mai mulți ani de practică.

Cel mai important e să nu se jeneze să pună întrebări, oricât de multe e nevoie pentru a se clarifica despre ce și cum au de făcut, pentru că nimeni nu se așteaptă de la ei să îndeplinească perfect un task.


Silvana Ivan, despre cum să se pregătească avocații începători pentru îndeplinirea sarcinilor pe care le primesc

Îți poți aduce aminte despre acel moment în care erai la începuturi și ți s-a încredințat un task nou, pe care nu îl mai îndepliniseși anterior? Cum ai abordat acea situație?

Îmi aduc și acum aminte de primele task-uri încredințate, m-am simțit dezorientată, nu știam care e abordarea/direcția corectă și dacă nu cumva e vreun „secret” al meseriei, vreun aspect de practică pe care eu nu îl știu și fără de care nu se poate rezolva speța.

În fața acestei „provocări”, abordarea mea a fost să studiez atent dosarul încredințat și cadrul legal care mi se părea că se aplică, să fac o listă de întrebări/neclarități și să cer răspuns de la colegul imediat superior din punct de vedere ierarhic. Cred că a fost abordarea corectă și este cea pe care o recomand, la rândul meu, tinerilor avocați; cel mai important e să nu se jeneze să pună întrebări, oricât de multe e nevoie pentru a se clarifica despre ce și cum au de făcut, pentru că nimeni nu se așteaptă de la ei să îndeplinească perfect un task.

Desigur, aici intervine și talentul de mentor pe care îl are coordonatorul juniorului respectiv, astfel încât acesta să fie încurajat să comunice, să adreseze întrebări, să-și spună cu încredere punctul de vedere, să se simtă în siguranță în a-și împărtăși incertitudinile și nevoia de ghidaj.

Dacă ar fi să identifici un hobby a cărui practicare constantă ajută în activitatea de litigii, care ar fi acela? Ce te pregătește mai bine pentru a fi consultant?

Cu toate că nu sunt avocat de litigii, cred că un hobby util pentru avocații din această arie ar fi concursurile de debate – în rol de participant, arbitru sau chiar de simplu spectator. Prin intermediul competițiilor de tip debate vor deprinde ușurința de a analiza o problemă din varii unghiuri, de a avea reacție rapidă la contraargumente și de a atinge și aspecte de ordin emoțional, cu impact relevant pentru arbitri și simpatia atrasă pentru cauza pledată. Ca o notă separată, menționez că, în ultimii doi ani, am arbitrat concursurile de debate ale elevilor de liceu din cadrul Romanian Public Forum Debate și am fost foarte plăcut impresionată de agerimea, dedicarea și insight-ul elevilor și de fluiditatea cu care se exprimau în limba engleză, ceea ce mi-a dat încredere și speranță în generațiile care vin din urmă.

Pentru avocații de consultanță, cred că citirea de articole, ascultarea de podcast-uri și participarea la traininguri (online sau nu) legate de psihologie, comunicare și strategii de negociere poate fi utilă și o sursă continuă de educație. În prezent, resursele de calitate în aceste domenii sunt foarte multe și ușor accesibile.

Dacă ar fi să definești abilitatea cea mai importantă care te-a ajutat să treci peste momentele grele din carieră, care ar fi aceea?

Cred că încrederea în mine m-a ajutat cel mai mult în carieră; încrederea în mintea mea și în puterea de a răzbate nu mi-am pierdut-o niciodată. Recomand tinerilor avocați să-și cultive încrederea în propriile forțe, care se construiește cărămidă cu cărămidă, cu fiecare mică reușită, în orice domeniu, și cu susținere din partea familiei și a prietenilor.

Dar aș mai puncta și că perseverența și rezistența mentală m-au ajutat foarte mult. Pentru dezvoltarea anduranței au pus baza anii de gimnastică din copilărie, antrenamentele fizice intense, cantonamentele. Cred că sportul este foarte util în dezvoltarea disciplinei și rezistenței mentale.

Un alt sfat pe care l-aș da în abordarea problemelor din carieră este conștientizarea faptului că totul este relativ și totul trece; ajută în a da greutatea corectă situațiilor, în a te desprinde un pic din vâltoarea prezentului și a vedea lucrurile mai de sus, din perspectiva macro a vieții, care e plină cu de toate. Când aveam vreo 10 ani, bunicul m-a așezat la masă și mi-a zis că o să îmi citească o poezie importantă, de care să îmi amintesc; și mi-a citit Glossa de Eminescu. Poate părea un sfat simplist, dar recomand oricui să citească atent această poezie.

Unde tragi linie, atunci când e vorba despre caracterul oamenilor cu care lucrezi?

Sunt bucuroasă că ați pus această întrebare, pentru că importanța caracterului este foarte rar conștientizată în mediul profesional din ziua de azi.

Pentru mine, un caracter adecvat implică loialitate, onestitate, integritate, asumarea greșelilor dublată de acțiuni concrete de remediere și tratarea cu respect a colaboratorilor. Orice încălcare a acestor principii este, pentru mine, un blocaj în colaborarea cu un om, indiferent de cât bun ar fi acesta din punct de vedere tehnic.


Parcurs & repere profesionale

  • Silvana Ivan este Avocat Asociat în cadrul Ţuca Zbârcea & Asociaţii, fiind specializată în pieţe de capital, drept societar şi comercial, având totodată o experienţă vastă în fuziuni şi achiziţii, privatizare/post-privatizare. În domeniul piețelor de capital, Silvana a oferit consultanță juridică privind conformarea cu reglementările, precum și interpretarea și implementarea cadrului juridic relevant pentru societățile listate la bursă, intermediarii financiari/furnizorii de servicii, societățile de gestionare a activelor, societățile/fondurile de investiții, depozitarul central, burse; asistență în legătură cu achizițiile de pachete de acțiuni în cadrul unor societăți listate la bursă, pregătirea proceselor de listare a unor societăți și lansarea unor oferte publice de vânzare sau oferte de preluare/cumpărare; asistență în legătură cu drepturile speciale ale acționarilor minoritari și litigiile aferente din domeniul piețelor de capital. De asemenea, ea deține o bogată experiență în redactarea reglementărilor locale aplicabile diferitelor tipuri de tranzacții pe piețele de capital.
  • Este absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti și membră a Baroului Bucureşti din anul 2001.
  • Deţine o diplomă de Master (L.L.M.) în Dreptul Afacerilor Internaţionale urmare a cursurilor absolvite în cadrul Central European University / Budapesta.
  • Silvana este pasionată de psihologie (astfel că profesia de avocat i s-a potrivit „mănușă”), este mereu interesată și motivată să găsească cele mai inovatoare soluții juridice, având șansa, de-a lungul carierei sale, de a se implica în proiecte de pionierat din România. În ultimii doi ani, Silvana a arbitrat concursuri ale Romanian Public Forum Debate.

0 Shares:
Te-ar mai putea interesa