Dacă până în 2018 internshipurile se făceau în afara unui cadru legal, fiecare firmă stabilindu-și propriile reguli, lucrurile s-au schimbat odată cu apariția Legii internship-ului care stabilește niște reglementări precise pentru derularea acestor activități. Potrivit acesteia, firmele care organizează internshipuri fără contracte și fără să-i plătească pe interni riscă acum amenzi ca pentru munca la negru. Însă chestiunile legate de contract și plata internilor sunt doar unele dintre îndatoririle celor care organizează astfel de programe.

Până în 2018, orice firmă putea lucra cu interni, cu sau fără contract, alegând dacă să-i plătească sau nu, iar asta pentru că nu a existat un cadru legal în vigoare care să traseze niște reguli clare. Acest lucru s-a schimbat odată cu apariția Legii privind internshipul nr. 176/2018, care a intrat în vigoare pe 18 august 2018.

1. Cine poate lucra cu interni acum?

“În funcție de numărul de salariați, organizația-gazdă poate încheia în mod simultan contracte de internship pentru un număr de interni care nu poate fi mai mare de 5% din numărul total al salariaților. Prin excepție (…) organizația-gazdă care are încadrați cel mult 20 salariați poate încheia simultan cel mult două contracte de internship”

scrie în lege.

Concret, organizația-gazdă este o entitate cu personalitate juridică, la care internul desfășoară o activitate specifică, în baza unui contract de internship.


Cine nu poate încheia contracte de internship, potrivit actului normativ:

  • organizațiile gazdă care au mai fost în raporturi de muncă sau de serviciu cu persoanele care doresc să încheie contract de internship;
  • organizațiile gazdă la care calitatea de administrator/asociat este deținută de una sau mai multe persoane fizice sau juridice care au calitatea de administrator/asociat față de alți angajatori/ organizații gazdă cu care persoanele au mai fost în raporturi de muncă sau de serviciu;
  • cei care au încheiat contractul de internship cu scopul de a evita încheierea unui contract de muncă (chestiune interzisă, contractul fiind nul), pe o perioadă de trei ani de la data aplicării sancțiunii.

2. Desemnarea unuia din angajați ca îndrumător al internului

Internul trebuie să lucreze în organizația gazdă sub coordonarea directă a unui îndrumător, ales dintre salariații calificați, cu o experiență de cel puțin un an în domeniul de activitate în care se face internshipul respectiv. Asta înseamnă că, dacă firma va avea un internship pe vânzări și un altul pe IT, să zicem, fiecăruia dintre ei îi va trebui un alt îndrumător (fiecare se poate ocupa de maximum trei interni, potrivit legii).

“Exercitarea activităţii îndrumătorului se include în fișa postului și în programul normal de lucru al acestuia”

se prevede în act.

Totuși, firma nu poate desemna ca îndrumător un salariat sancționat disciplinar (și pentru care sancțiunea nu a fost radiată). În plus, îndrumătorul nu poate fi remunerat suplimentar pentru asta, pentru că activitatea sa în legătură cu internshipul va fi inclusă în programul său normal de lucru.

3. Obligații în legătură cu contractele de internship

Așa cum spuneam mai pe larg în acest articol, internshipul nu mai poate fi făcut fără un contract, pentru că organizatorul riscă amenzi de până la 20.000 de lei pentru fiecare persoană găsită fără contract. Este practic aceeași sancțiune ca pentru lipsa contractului de muncă. În plus, firmele riscă aceleași amenzi dacă nu declară la stat contractele respective.


Important! Există deja un model oficial de contract de internship în dezbatere publică.

Prin contract trebuie prevăzută în mod obligatoriu suma de bani pe care o va primi internul lunar. Legea impune un cuantum minim al indemnizației de internship: cel puţin 50% din salariul de bază minim brut (adică 1.900 de lei), acordată proporţional cu numărul de ore de activitate desfăşurată.

De asemenea, trebuie reținut că indemnizația de internship e asimilată salariilor și impozitată ca atare (detalii, aici).


În orice caz, contractul de internship nu poate fi organizat pentru mai mult 720 de ore pe o perioadă de șase luni consecutive, iar cei care nu vor respecta acest principiu pot fi amendați cu sume cuprinse între 4.000 și 6.000 de lei.

Poate vrei să citești și: Cum vor putea cabinetele de avocatură să beneficieze de această lege

4. Ce (nu) poate face internul pentru firmă

În contractul de internship (și, mai detaliat, în fișa de internship) trebuie menționat obligatoriu cu ce anume se va ocupa internul în firma respectivă. Regula este că el nu va putea fi folosit pentru alte activități decât cele care sunt trecute în contract și în fișa de internship, eventual. De asemenea, legea prevede că internii nu pot fi puși să facă muncă necalificată sau în condiții vătămătoare sau grele.


De altfel, ca și pentru salariații săi, firma trebuie să-i asigure internului condițiile de securitate și sănătate în muncă și să-l instruiască pe acesta despre riscurile din unitate. Totuși, firma va putea să-l sancționeze pe intern, dacă acesta încalcă regulamentele interne, contractul și/sau fișa de internship.


Internul nu poate lucra mai mult de 40 de ore săptămânal, iar legea interzice efectuarea de ore suplimentare și impune firmei respective să țină evidența strictă a timpului în care internul lucrează, evidență pe care va trebui să o prezinte inspectorilor veniți în control ori de câte ori va fi cerută. Nerespectarea duratei maxime a timpului prevăzut pentru activitatea de internship îi poate aduce firmei o amendă între 4.000 și 6.000 de lei.

5. Obligații la finalul stagiului

Legea prevede obligația desfășurării unei proceduri de evaluare a internului. Asta presupune un referat de evaluare, pe care-l va face îndrumătorul, în termen de cinci zile lucrătoare de la finalizarea programului.

“În situația în care contractul de internship încetează din motive neimputabile organizației-gazdă anterior termenului pentru care a fost încheiat, îndrumătorul va încheia referatul de evaluare pentru perioada desfășurată din contractul de internship, cu precizarea explicită a motivului încetării acestuia”

scrie în lege.

Referatul trebuie să-i fie dat internului în termen de cinci zile lucrătoare de la finalizarea programului. Următorul pas obligatoriu este eliberarea unui certificat de internship din care să reiasă în ce perioadă s-a făcut stagiul, ce activități s-au desfășurat și ce calificativ a luat internul la evaluare.

“Certificatul de internship poate atesta inclusiv efectuarea practicii de specialitate obligatorii prevăzute în planul de învățământ, în conformitate cu Legea nr. 258/2007 privind practica elevilor și studenților”

scrie în actul normativ.

Notă: Organizația gazdă care pune în contract clauze contrare prevederilor din lege riscă amenzi între 300 și 1.000 de lei. De asemenea, cu amenzi de până la 4.000 de lei pot fi sancționați și cei care nu le dau internilor înainte un exemplar din contractul de internship, care folosesc internii pentru alte activități decât cele stabilite la început și care-i pun să facă muncă necalificată sau periculoasă.

35 Shares:
Te-ar mai putea interesa