Pe Anca Zegrean, avocat coordonator al practicii de Dreptul Muncii pe care a și înființat-o la Biriș Goran, nu o interesează în mod deosebit notele de 10 pe linie sau experiența anterioară ale unui candidat pe care îl intervievează. Atenția îi este atrasă atunci când detectează pasiune pentru profesie și dorință de implicare, iar determinante pentru decizia de angajare sunt capacitatea de sinteză și, mai ales, cea de comunicare. Un client, spune Anca, poate n-o să țină minte detaliile concrete ale colaborării, însă nu va uita cum l-a făcut să se simtă avocatul cu care a lucrat – stilul personal e cel care te face memorabil și relevant, atât în bine, cât și în rău. Celor care sunt la început de drum, Anca le recomandă să nu încerce să ardă pașii cu gândul la partea spectaculoasă a profesiei. Fără studiu permanent și exerciții de scriere a documentelor legale, făcute cu tenacitate și atenție la detalii, tinerii avocați se expun unor surprize majore în practică.
Carte de vizită
| Nume: | Anca Zegrean |
| Funcție: | Partener |
| Arie de practică: | Coordonator al practicii de Dreptul Muncii |
| Companie: | Biriș Goran SPARL |
| Experiență | : +14 ani |
Dacă ar fi să te pui în pantofii unui tânăr absolvent și să aplici, acum, pentru un job la compania la care lucrezi astăzi, pe ce ai pune accent atunci când ai o discuție față în față cu cineva care e responsabil de recrutarea ta? Pe tine ce te-ar impresiona la un candidat in interviul de angajare?
Am un radar special pentru pro-activitate, pasiune și implicare. Asta cred eu că trebuie căutat într-un candidat la o slujbă, și nu doar în avocatură, dar preponderent aici. Avocatura presupune un proces de învățare continuă, de familiarizare cu noi acte normative, de studiu al doctrinei și practicii judecătorești, de aceea consider că un angajator nu se poate aștepta în mod rezonabil ca un tânăr absolvent să cunoască toată legislația.
Consider că notele obținute în facultate nu sunt complet relevante când vine vorba de aptitudini, întrucât în facultate nu ești învățat și cum trebuie să relaționezi cu un client, cum realizezi o strategie de dosar sau cum faci să livezi un material clientului. Toate acestea le înveți în practică, unde, ca element extrem de important, contribuie și abilitățile avocatului coordonator.
Înapoi la interviul de angajare, apetitul candidatului pentru propria profesie și dezvoltare personală în cadrul acesteia poate fi măsurat rapid, cu o întrebare directă precum “De ce ai devenit avocat?”
Anca Zegrean despre importanța răspunsului la întrebarea-cheie pe care o pune într-un interviu
Dacă ai avea de ales dintre mai mulți absolvenți care aplică pentru un job, ai alege pe cei cu note foarte mari, pe toata perioada studiilor, fără sa fi lucrat undeva până atunci sau pe cei care au lucrat și în alte locuri, chiar dacă notele lor nu sunt extraordinare? De ce?
Cu excepția cazului în care cauți un avocat definitiv, unde experiența este deja relevantă, nu mă interesează nici notele de 10 pe linie și nici experiența anterioară, pentru că există posibilitatea ca niciuna dintre ele să nu fie relevante per se.
Un absolvent cu note excelente poate cunoaște teoria la perfecție, dar dacă nu are capacitățile de sinteză și de comunicare eficientă va întâmpina probleme în a trage o concluzie clară, pe care să o comunice clientului într-un limbaj accesibil.
Anca Zegrean despre calitățile necesare pentru a performa în avocatură
Aș alege candidatul prin raportare strict la modul în care se prezintă la interviul cu mine – exact comunicarea și sinteza puse în operă prin raportarea la sine.
Desigur, există nuanțe legate de senioritatea poziției disponibile – dacă este vorba despre juniori, prefer oameni care să se poată forma alături de noi, oameni învățabili; dacă este vorba de o poziție de senior, experiența primează asupra notelor obținute în școală.
Care consideri că sunt minusurile cele mai importante cu care ies din facultate absolvenții de studii economice din zilele noastre și ce sfaturi sau recomandări ai avea pentru depășirea lor?
Cu referire doar la absolvenții facultății de drept, un minus absolut reprezentativ este o reprezentare deficitară a ceea ce înseamnă avocatura – mulți absolvenți se identifică puțin prea tare cu Harvey Specter din serialul Suits, în sensul că sunt atrași de partea spectaculoasă a exercițiului avocaturii, cu mai puțin focus pe munca reală care stă în spatele acestui construct.
Consider că absolvenții care nu iau în calcul în mod serios tenacitatea și atenția la detaliu, permanenta învățare și exercițiul de scriere a documentului legal în sine sunt expuși la niște surprize majore în practică. Documentarea, redactarea de analize doctrinare și jurisprudențiale, drumuri pe la autorități, registraturi și arhive pentru depunerea diferitelor cereri, pregătirea înscrisurilor utilizate ca probatoriu, și multe altele la fel de prozaice, fac parte din primii 2 ani, timp în care deprinderile de ascultare și învățare sunt puse și ele la grea încercare.
Ca atare, mi se pare ușor nerealist să ceri să ți se încredințeze redactarea unui recurs către Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a avea nici cea mai vagă idee unde este această instituție, sau cum, în câte exemplare și unde anume se depune cererea în sine. Fapt real.
Anca Zegrean despre superficialitatea profesională și impresia pe care o face
Profilactic, acest minus s-ar putea corecta dacă în cursul anilor de facultate s-ar impune minim 2-3 luni pe an de practică în cadrul cabinetelor/caselor de avocatură. Aici, rolul facultăților de a încheia parteneriate cu casele de avocatură este esențial în netezirea căii studenților spre o mai practică abordare a disciplinei dreptului.
Ce lucruri știi acum și crezi că te-ar fi ajutat dacă le-ai fi aflat sau ți le-ar fi spus cineva când abia intrai în această profesie?
Încep să cred că unul dintre lucrurile care m-ar fi ajutat cu adevărat ar fi fost înțelegerea faptului că soluția presiunii unei spețe nu constă în creșterea vitezei de reacție, ci mai degrabă în dublarea atenției și revizitarea recapitulativă a premiselor. Trăim într-o epocă în care iluzia multitasking-ului și a vitezei sunt la mare preț, când, de fapt, exact chestiunile care contează trebuie abordate la pas, cu grijă și atenție.
Îți poți aduce aminte despre acel moment în care erai la începuturi și ți s-a încredințat un task nou, pe care nu îl mai îndepliniseși anterior? Cum ai abordat acea situație?
Din perioada stagiaturii îmi amintesc cu claritate momentul în care, după luni de zile de sarcini administrative și alergătură pe la instituțiile statului, am primit prima cerere de redactare a unei argumentații de admitere de excepție, ca parte a unui dosar real, a unei cauze pe rol. Cred că am făcut un mic atac de panică. Faptul că de mine depindea – chiar și parțial – mersul unui litigiu m-a covârșit inițial.
Dar am respirat de trei ori și am pus în practică ce știam de la Maestrul meu – am verificat legea, am schițat o structură de argumentație bazată atât pe susținerea tezei mele, cât și pe combaterea tezei adverse, și am dus sarcina la bun sfârșit.
Anca Zegrean despre cum se pot depăși momentele de panică ce vin odată cu o mare provocare profesională
Dacă ar fi să identifici un hobby a cărui practicare constantă ajută în activitatea de consultanță, care ar fi acela? Ce te pregătește mai bine pentru a fi consultant?
Eu sunt în primul rând litigant și numai în secundar consultant, dar, indiferent de specializare, recomand cu cea mai mare căldură cursuri – sau studiu individual – despre negociere și comunicare.
Avocatura implică o componentă esențială de relaționare umană, drept pentru care, deși în timp oamenii pot uita detaliile proiectului sau chiar modul în care s-a finalizat, tu trebuie să te asiguri că își vor aminti întotdeauna cum s-au simțit colaborând cu tine. Stilul personal te face memorabil și relevant, atât în bine, cât și în rău. Alegerea îți aparține, și cu cât o să înțelegi mai repede faptul că există în primul rând oameni, și abia apoi spețe, cu atât mai repede o să te construiești ca avocat.
Anca Zegrean despre comunicarea cu clientul – elementul determinant în formarea reputației profesionale
Dacă ar fi să definești abilitatea cea mai importantă care te-a ajutat să treci peste momentele grele din carieră, care ar fi aceea?
Fără doar și poate, atitudinea pozitivă – mereu mă gândesc la faptul că toate începuturile sunt grele, și că orice cale, odată deschisă, va deveni mult mai simplă, fie pentru tine personal, fie pentru cei care vin după tine.
Unde tragi linie, atunci când e vorba despre caracterul oamenilor cu care lucrezi?
Integritatea și atitudinea constructivă sunt esențiale. Oricine greșește, dar nu oricine își poate asuma asta în mod constructiv, prin admiterea contribuției personale și propunerea de soluții de remediere. Nu am încredere în oamenii care își dau cu părerea de pe margine, dar nu sunt dispuși să pună în aplicare ceea ce conseiază – la urma urmei, tot o chestiune de integritate. Prețuiesc simplitatea și directețea, așa că trag linia acolo unde trebuie trasă – consider că în mediul profesional nu își au locul minciuna, lenea sau lipsa de autenticitate.
Parcurs & repere profesionale
- Anca Zegrean este un avocat cu experiență bogată în litigii pe chestiuni de drept civil, fiscal și dreptul muncii.
- În cadrul Biriș Goran s.p.a.r.l., unde lucrează din 2012, coordonează departamentul de Dreptul Muncii, pe care l-a și înființat.
- Portofoliul Ancăi conține clienți semnificativi pe piața din România, organizațiile pentru care lucrează având de la 50 la 3.000 de angajați.
- Anca are dublă licențiere academică: este avocat și economist.
